Toate tristetile oamenilor sunt ocazionale. Ca si temerile lor, ele au o cauza, a carei disparitie le suprima implicit. Ocazionale sunt nevoile lor de consolare; au pierdut ceva si ei asteapta recompensa mangaierii. Dar exista o nevoie de consolare ce nu se naste dupa o mare infrangere sau nefericire, care nu se naste nici macar intr-un moment dureros . De cate ori se apropie fericirile fara a fi pregatiti pentru ele, ne inunda o dorinta de a fi consolati. Dar de cate ori dorim consolarea am fi nemangaiati de n-ar veni. De aceea ea este misterioasa, ca fugim de ea de cate ori o asteptam. Am primi-o daca nu ne-ar vedea nimeni; in primul rand, daca nu ne-am vedea. Si am primi-o de am sti ca exista vorbe de consolare, de am sti ca exista vorbe ca aripi de ingeri, a caror atingere sa dea corpului calitatea sufletului.