cu cat se subtiaza sangele mai mult, cu atat omul este mai aproape de eternitate;
toata vesnicia este o chestiune de globule rosii...
ne domina timpul de cate ori circulatia sangelui, rezistenta carnii, ritmul organic sunt dominantele existentei noastre
dar cand sangele devine un fluid impalpabil, carnea un fior imaterial, ritmul organic o cadenta abstracta, suntem departe de timp pe cat suntem de departe de fiinta...
vocea sangelui este vocea timpului, a lucrurilor care incep si a celor ce sfarsesc
de ce in gandire sangele isi pierde vocea?
nu oare fiindca gandurile sug sangele?
asa se nasc pasiunile abstracte....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu