"Ochii negri,
Parul negru,
Si-mbracata-n negru toata,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
Cine-a fost fantoma-n doliu la al carei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri insangerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-ateapta
Si-o astept?...
A trecut
Era-mbracata ca miresele lui Crist
Cand coboara-ngandurate albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesatul unui trist
Demon, smuls din intuneric
Si-aruncat in plina ziua-
Ochii ei, reflexul unor aiurari netalmacite,
Se dublau ca-ntr-o suprema sarutare de adio.
A trecut...
Si-n urma celei ce purta cu ea secretul
Frazelor tulburatoare de seninuri fara pata,
Am ramas sa-i sorb parfumul
Si sa descifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i cazusera din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu