opreste-ma!...
nu ma lasa
sa te sarut,
caci gura mea
in clipa-n care iti saruta gura
iti soarbe lacoma si respirarea
ca care-ti prelungesti caricatura
pe care bunul Dumnezeu
ti-a creionat-o dupa chipul sau-
asa cum i-a dictat-o inspirarea!...
opreste-ma!...
nu ma lasa
sa te sarut,
caci gura mea
e gura care nu saruta
decat cu sarutare muta
a celor ce,-mpacati cu cele sfinte,
pornesc cu talpile-nainte
si-n gura cu cate o floare,
culeasa-anume pentru cine moare!...
opreste-ma!...
nu ma lasa
sa te sarut,
caci gura mea
saruta fara..."va urma"
ia maine-n zori cand voi pleca,
in gura mea
cu respirarea ta,
nu-ti voi lasa-drept amintire-
decat portretul meu pe poarta,
o zi de doliu-n calendar,
nota de plata la dricar
si..."vesnica ta pomenire"
pe fundul celor opt pahare
de tuica fiarta,
golite dupa-nmormantare
de cei opt ciocli ce-ti purtara
cosciugul in spinare
opreste-ma!...
nu ma lasa
sa te sarut,
caci gura mea
n-a sarutat decat asa
cum a vrut ea...
si tot asa va saruta mereu,
fiindca-fatal-nu sarut eu,
saruta numai gura mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu