Sa ne bucuram ca in confuzie putem fi totali, ca putem sa ne actualizam intr-un moment toate planurile spirituale si toate divergentele. Starile de admirabila confuzie interna, care nu implica absolut deloc confuzia de idei, sunt mai aproape de centrul nostru subiectiv decat toata diferentierea de planuri in care traim normal.
De ce sa fiu acum trista, acum vesela, rand pe rand indurerata, bucurosa, disperata sau exaltata?
De ce sa traiesc in fragmente de timp, fragmente de traire, cand printr-un efort nebun as putea in fiecare clipa sa fiu TOT, sa fiu actuala prin toate realitatile si posibilitatile mele?
Este voluptoasa confuzia aceata care amesteca tristetea cu bucuria si este cu atat mai voluptoasa cu cat este o confuzie de lacrimi.
Sa te schimonosesti de durerile si de placerile care cresc in acelasi moment si sa ai inmarmurirea de a nu intelege nimic din aceste lucruri, pe care sa le savurezi intr-un elan pervers si intr-un tremur total.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu