nici piatra nici pamantul n-au sange, numai tie
ti-a fost ursita noastra aceasta avutie
in vesnicia toata
a fost facut cu vraje si sfant numai o data
ca sacra lui comoara
nu se mai face-n lume, pe veci, a doua oara
cand l-ai primit in taina, porunca ti s-a dat
sa ti-l pastrezi de-a pururi intreg, nevatamat
si-n tot aceeasi taina, purtat mereu in tine
sa-l lasi drept mostenire si celui care vine
si ti-a mai dat ursita si lacrima, de-atunci,
sa ti-o pastrezi de-asijderi si-n gol sa n-o arunci
ti-ai dat tu oare, seama, tu, omule, de-aproape
ca lacrima-i tot sange in roua stransa-n pleoape?
ce ai facut cu ele, neomule, corcit
dintr-un strigoi zanatec, pribeag si chinuit?
tu sangele sfintirii alese l-ai varsat:
dureri peste durere, pacat peste pacat,
si juramantul vietii uitate l-ai calcat
te-ai furisat prin noapte, si spada ta murdara
neantrerupt pandeste in somn si ne omoara,
sa prade si sa fure...
blestem asupra voastra, si spada si secure!
Arghezi...
nici n-as sti ce sa mai zic cand totul e atat de frumos aici.
RăspundețiȘtergere:)