Fara compromisuri...

Daca zei ar exista aievea, cum as rezista eu sa nu fiu zeu? Prin urmare, nu exista zei...

...totusi...

sunt mai de pret decat stelele. Deoarece eu stiu ca ele sunt acolo sus, in timp ce ele nu stiu ca eu sunt aici jos...


...restul...

este filosofie,crestinism si alte forme de cadere...
Se afișează postările cu eticheta Ion Minulescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ion Minulescu. Afișați toate postările

sâmbătă, noiembrie 12, 2011

necunoscutul care ma cunoaste...

cand vantul se cearta cu plopii pe drum
si drumul trosneste sub pasii greoi
ma caut si-n larma vietii de-acum
si-n pacea vietii de-apoi...

"ezita sa crezi ca viata e trista
sunt lucruri frumoase ce stau inca pe lista..."


vineri, septembrie 23, 2011

romanta celui ce s-a-ntors...

taceti, voi toti din jurul meu,
va rog taceti-
ca-s obosit,
si-as vrea sa dorm,
si-as vrea sa mor,
de-ar fi sa pot muri curand si mai usor
ca cei ce-s morti de mult
taceti
va rog taceti

abia sosit,
voi ma-ntrebati pe unde-am fost....
o, de-ati sti voi ce drumuri lungi,
ce fund de zari
m-adapostea, pribeag mereu tot pe-alte mari...
pe unde-am fost...

o, de-ati putea si voi candva
pornind grabiti pe urma mea
sa rataciti nentrebatori
si nentrebati....
sa vanturati pamantul tot
in lung
si-n lat
si fund de vai
si varf de munti, necercetat
sa cercetati
nentrebatori
si nentrebati....
o, de-ati putea-ntalni si voi ce-am intalnit
femei cu ochi frumosi de bronz
si guri de-argint,
ce le-am iertat
caci toate mint
cum i-au mintit
pe toti pe cati i-au intalnit

o, de-as putea sa va spun tot...
dar nu-
plecati.....
ca-s obosit-
si-as vrea sa dorm,
si-as vrea sa mor,
de-ar fi sa pot muri curand si mai usor....
m-ati ascultat-
va multumesc....
acum plecati.

duminică, septembrie 18, 2011

a XI a porunca

asculta, priveste si taci
asculta, sa-nveti sa vorbesti
priveste, sa-nveti sa cladesti
si taci, sa-ntelegi ce sa faci
asculta, priveste si taci

cand simti ca pacatul te paste
si glasul sirenei te fura
tu pune-ti lacat la gura
si-mplora doar sfintele moaste
cand simti ca pacatul te paste

cand simti ca dusmanul te-nvinge
smulgandu-ti din suflet credinta
asteapta-ti tacut biruinta
si candela mintii nu-ti stinge
cand simti ca dusmanul te-nvinge
cand bratele-ncep sa te doara
de teama sa nu-mbatranesti
ramai tot cel care esti
aceeasi piatra de moara
cand bratele-ncep sa te doara

iar cand, cu ochii spre cer
te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci
asculta, priveste si taci
din brate fa-ti aripi de fier
si zboara cu ele spre cer...

luni, septembrie 12, 2011

romanta zilelor de ieri...

taci,
sa nu-mi destepti tristetea amintirilor culcate
in sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
taci,
sa nu-mi destepti in suflet tragediile jucate
in aplauzele mute ale-ntaielor dureri!
treci tacut ca beduinul ce cutreiera nisipul,
treci tacut ca cel ce-si pune mainile-n crucis pe piept,
si sa nu ma chemi pe nume-
sa-mi destepti din piatra chipul
sfinxului,
ce-ar vrea sa-mi spuna ca e timpul sa-l destept...
ocoleste-ma cu groasa, ca pe-un starv de om ucis-
nu de oameni,
ci de mana nentrupatelor dorinti-
si pe piatra-mi funerara nu citi poemul scris
de nebunul din cetatea plina numai de cuminti!...
ocoleste-ma cu groaza....
dar opreste-te deoparte,
sa ma poti privi de-a-ntregul
si sa-mi spui ce vezi...
eu sunt
stropul vinului ce scade prin paharele desarte
si romanta nesfarsita, caci arcusele s-au frant!

miercuri, septembrie 07, 2011

odeleta...

tu pari a fi venita dintr-un regat pustiu-
regatul unor pete de umbre si lumini
pe care fantezia nebunilor ce scriu
l-a comparat cu visul aleilor de crini.

cu ochii tai- culoarea nimicului etern,
culoarea nebuniei si-a crimelor iertare,
culoarea voluptatii si-a viciului, ce-astern
in urma lor fanate petale de pacate;
si parul negru,ca negrul spiralelor de fum
ce contureaza-n spatiu intentii senzuale,
tu pari cuceritoare Amantului postum,
iar eu, partasul celei din urma Bacanale!

tu pari venita dintr-un regat strain-
pustiu ca discul rece si blond al lunii pline,
pervers ca parodia anticului maslin
si straniu ca surasul defunctelor regine!

duminică, august 28, 2011

romanta ultimului sarut....

opreste-ma!...
nu ma lasa
sa te sarut,
caci gura mea
in clipa-n care iti saruta gura
iti soarbe lacoma si respirarea
ca care-ti prelungesti caricatura
pe care bunul Dumnezeu
ti-a creionat-o dupa chipul sau-
asa cum i-a dictat-o inspirarea!...

opreste-ma!...
nu ma lasa
sa te sarut,
caci gura mea
e gura care nu saruta
decat cu sarutare muta
a celor ce,-mpacati cu cele sfinte,
pornesc cu talpile-nainte
si-n gura cu cate o floare,
culeasa-anume pentru cine moare!...

opreste-ma!...
nu ma lasa
sa te sarut,
caci gura mea
saruta fara..."va urma"

ia maine-n zori cand voi pleca,
in gura mea
cu respirarea ta,
nu-ti voi lasa-drept amintire-
decat portretul meu pe poarta,
o zi de doliu-n calendar,
nota de plata la dricar
si..."vesnica ta pomenire"
pe fundul celor opt pahare
de tuica fiarta,
golite dupa-nmormantare
de cei opt ciocli ce-ti purtara
cosciugul in spinare

opreste-ma!...
nu ma lasa
sa te sarut,
caci gura mea
n-a sarutat decat asa
cum a vrut ea...

si tot asa va saruta mereu,
fiindca-fatal-nu sarut eu,
saruta numai gura mea...

duminică, august 21, 2011

Romanta fara ecou....

Iubire,bibelou de portelan,
obiect cu existenta efemera,
te regasesc pe-aceeasi etajera
pe care te-am lasat acum un an...

Iti multumesc!...
dar cum?...ce s-a-ntamplat?...
ce suflet caritabil te-a pastrat
in lipsa mea
in lipsa ei
in lipsa lui
in lipsa noastra?
ce demon alb,
ce pasare albastra
ti-a stat de veghe-atata timp
si te-a-ngrijit
de nu te-ai spart
si nu te-ai prafuit?...

Iubire,bibelou de portelan,
obiect de pret cu smaltul nepatat,
ramai pe loc acolo unde esti...
sa nu te misti...
si daca ne iubesti-
o!...daca ne iubesti cu-adevarat-
asteapta-ne la fel inca un an...
un an macar....
atat...
un singur an...

Iubire,bibelou de portelan!...

Celei din urma...Vous l'avez vue,la dame en noir...

"Ochii negri,
Parul negru,
Si-mbracata-n negru toata,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
Cine-a fost fantoma-n doliu la al carei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri insangerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-ateapta
Si-o astept?...
A trecut
Era-mbracata ca miresele lui Crist
Cand coboara-ngandurate albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesatul unui trist
Demon, smuls din intuneric
Si-aruncat in plina ziua-
Ochii ei, reflexul unor aiurari netalmacite,
Se dublau ca-ntr-o suprema sarutare de adio.
A trecut...
Si-n urma celei ce purta cu ea secretul
Frazelor tulburatoare de seninuri fara pata,
Am ramas sa-i sorb parfumul
Si sa descifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i cazusera din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?..."