si oare, fratilor, nu v-ati intrebat de ce bucuriile noastre sunt atat de rare si atat de mari?
nu v-ati intrebat de ce respiram in atatea suspine si de ce tremurul de bucurie atat de rar ne cuprinde?
nu v-ati gandit niciodata ca pretul bucuriei este durerea, ca marile bucurii sunt dureri transfigurate?
n-ati asteptat in atatea clipe de durere clipa de mare bucurie si n-ati asteptat-o ca o rascumparare a nesfarsitelor infrangeri?
si oare, fratilor, nu iubim noi suferinta pentru acel moment, acel singur moment de bucurie, adanca si nesfarsita, in care durerile devin pure si deznadejdile sublime?
ah, fratilor, mult tebuie sa fi suferit, pentru ca sa ne bucure un moment de bucurie!
dar nu v-ati intrebat de ce o alta viata este pentru noi viata noastra?
si de ce astazi durerile ne sunt atat de fecunde, pe cat de nefaste ne-au fost altadata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu