trosnesc in tine epoci geologice?
daca nu, de ce vorbesti de timp?
fost-ai marea,in care s-au varsat fluviile timpului?
daca nu, de ce te mandresti cu istoria?
adunat-ai toate lacrimile ce nu s-au uscat si le-ai replans pentru a le reda pamantului si a mangaia ochii si inima?
sau nu stii ce e durerea si alinarea si uitarea?
de cate ori scapat-ai oamenii de la rusinea unei morti corecte?
la cati le-ai murit moartea, ca sa ai dreptul la nemurire?
cunosti dorinta de a cere iertare si ultimului vierme?
sau nu cunosti razvratirea ingereasca impotriva pacatului?
cunosti tu spaima fara leaca sub care se zgudie legile trupului si ale inimii si care mareste clipa pe continutul lumii?
de nu, in zadar vei cauta pornirea rostogolirilor; straine iti vor ramane coloanele si daramaturile lumii, fara spaima fiecarei clipe...
As vrea sa pot scrie si eu la fel ca tine!:) Sincer.
RăspundețiȘtergereDee.
cum ai imbinat cuvintele.. cum le-ai potrivit..
RăspundețiȘtergeresunt cuvinte care pareau ca nu merg in poezii,.
atat de frumos!!
multumesc
RăspundețiȘtergereSuperb, mereu mă încântă poeziile tale, acest stil diferit este absolut minunat, felicitări!
RăspundețiȘtergere