viata a voit sa se afirme prin individuatie;uneori a reusit si atunci a ajuns la imperialism, iar alteori n-a reusit si atunci a ajuns la singuratate, desi pentru o viziune mai adanca imperialismul nu este decat o forma prin care fiinta fuge de singuratate.
aduni, cuceresti, castigi si lupti pentru a fugi de tine, pentru a-ti invinge intristarea de a nu exista in mod real decat tu insuti.
caci singuratatea este o proba pentru realitatea fiintei tale, iar nu pentru realitatea vietii in genere
sentimentul de singuratate creste cu atat mai mult cu cat creste sentimentul de irealitate a vietii.
de cand viata a vrut sa fie mai mult decat simpla potentialitate si s-a actualizat in indivizi, de atunci s-a nascut teama de unicitate si frica de a fi singur, iar dorinta fiintei individuale de a depasi acest blestemat proces nu exprima decat fuga de singuratate, de singuratate metafizica, in care te simti parasit nu numai in cateva elemente, ci organic si esential, in natura ta
de aceea singuratatea inceteaza a mai fi un atribut al fiintei numai cand aceasta fiinta inceteaza de a mai fi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu