"toate sarutarile pe care nu le-am dat si toate sarutarile pe care nu le-am primit, zambetele care nu ni s-au deschis si atatea timiditati ale iubirilor noastre nu ne-au intarit si nu ne-au pecetluit oare singuratatile?
nu ne-au facut luptatori si exaltati atatea refuzuri ale vietii?
si cand noi insine ne-am refuzat, n-am facut-o cu mandria si speranta altor triumfuri?
care este inceputul singuratatilor noastre daca nu o iubire care n-a putut sa se reverse si care este hrana acestor singuratati daca nu atate iubiri inchise numai in noi?
toata dorinta noastra de absolut, de a deveni dumnezei, demoni sau nebuni, toata ameteala in cautarea altor vesnicii si setea dupa lumi nesfarsite nu s-au nascut din atatea si atatea surasuri, imbratisari si sarutari neampartasite si necunoscute?
nu cautam noi totul, fiindca am pierdut ceva?
o singura fiinta ne-ar fi putut salva din drumul spre nimic.
am pierdut atatia din noi, individualul, existenta, caci singuratatile noastre cresc fara radacini, asemenea florilor de mare abandonate valurilor.
dar tari sunt singuratatile noastre, hranite din atatea iubiri ce nu s-au realizat, pentru a ne sustine elanul inspre alte lumi si inspre alte vesnicii."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu