Lo.Li.Ta

undeva unde nu am mai calatorit, mai bucurosi
ca niciodata, ochii tai isi au linistea lor:
 in cel mai delicat gest al tau sunt lucruri care ma invaluie
sau pe care nu le pot atinge pentru ca sunt prea de aproape

cea mai neansemnata privire a ta ma va da de gol
desi m-am inchis precum degetele,,
tu ma desfaci mereu, petala cu petala, asa cum primavara deschide
(atingand cu maiestrie si mister) primul ei trandafir

sau daca dorinta ta imi e aproape, eu si
viata mea ne vom inchide foarte frumos, deodata
la fel ca inima acestei flori cand isi imagineaza
zapada ce se asterne grijuliu peste tot

nimic din ceea ce ne este dat sa vedem pe lumea asta nu se asemuie
cu puterea intensei tale fragilitati; a carei consistenta
isi impune culorile taramurilor sale
aducand moartea si eternitatea cu fiecare suflare

( nu stiu ce anume din fiinta ta se inchide
si se deschide; ceva din mine intelege
ca vocea ochilor tai este mai profunda decat toti trandafirii)
nimeni, nici macar ploaia, nu are maini atat de mici